Razvani, luni. Din nou, invingem in fata propunerilor doamnelor pentru o iesire la drumetie si ne prezentam in primele randuri pe mal, aceasta granita si cel mai inaintat avanpost de instalare a armamentului greu: lansetele de crap.

In randurile trupelor noastre s-au aliniat ordonat Marean, Jorjel, subsemnatul si cronicar de razboi varul meu, un incercat si brav purtator de camera foto. De asemenea, voluntara la apararea statutului nostru de pescari s-a alaturat si prietena varului pentru care a ales sa tina drapelul ostirii noastre: o varga de 6 metri.

In timp ce noi montam echipamentul greu: cate o lanseta de crap, prietena intinde tacticos firul de 0.11, asezoneaza o pluta de 1.2 grame pe care o aduce pe linia de plutire cu cateva alice convingatoare. Asta pe un vant de obicei folosit in antichitate la realizarea de mumificari instant.

Binecuvantam nada de fructala cu cateva maini de canepa, si colant de control pentru a mentine bulgarii cat de cat in apa agitata de vant si curenti si ne apucam sa plantam o masa impaciuitoare pentru inamicii in uniforma cu solzi. Lasam totusi cateva maini de canepa uscata pe mal in cazul in care acestia ar fi dorit sa fumam pipa pacii. La sugestia lui Marean.

Cum era de asteptat, la prima partida de crap, eu imi uit swingerele iar Jorjel isi aduce aminte ca are mulinetele la reparat. Nu ingenunchem in fata primei dificultati aparute si incropesc o lestare pe firul lansetei din doua bambine ratacite in cutie. Jorjel se resemneaza si incearca sa faca fata luptei cu doua lansete de match. Nu ma pot abtine si imi incropesc si eu lanseta de match pe care o ingreunez pana la 4.5 grame cu alice dolofane.

Acum eram gata sa declaram inceperea ostilitatilor si ne asezam disciplinat in scaune evaluand luciul apei si incepem discutiile de convingere cu ramele care nu se dadeau alaturi de cauza noastra. In cele din urma au acceptat si s-au aruncat la peste 60 de metri distanta in apa in cautarea cazarmilor subacvatice.

Prietena ne anunta ca a agatat linia vargii in vegetatie. Exact ce ne trebuia pentru a ne pierde sirul strategiei indelung combatute. Ne prezentam langa prima victima a trupelor noastre si dupa cateva secunde ne dam seama ca de fapt tocmai incepuse batalia din adancuri. Dupa un drill de senzatie si incurajarile noastre aceasta adevarata Ecaterina Teodoroiu retine primul prizonier de 3 kilograme si il incarcereaza fara discutii in juvelnic.

Degeaba am incercat sa somam incetarea ostilitatilor pentru ca pe rand au cazut prizonieri un crap de 3-4 kilograme in lanseta lui Marean apoi un confrate al acestuia reusesc sa il aduc pe mal in siguranta.

A urmat un maraton intre lansete si miscari de trupe incat am reusit sa compactam toata iarba prezenta pe frontul de vest. Teatrul de razboi a fost martorul a multe scaune rasturnate, galeti rostogolindu-se, picheti smulsi din pamant si multa sudoare.

Dupa o lupta seculara care a durat aproape 5 ore, am reusit sa invingem 12 bravi osteni ai apelor.

Dupa ce le-am tinut un discurs in care le-am explicat unde au gresit si i-am somat sa lase mai incet chemarea baltii pentru ca nu putem dormi, am cazut la pace si i-am trimis inapoi in lumea lor.

Din pacate, cu toata bunavointa noastra, in luptele aprige, doi solzeri mai agitati au fost prea raniti pentru a mai putea purta vreo lupta asa ca am fost nevoiti sa ii retinem, restul zbughind-o in adancuri ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Senzatia zilei a ramas totusi lupta epica a prietenei noastre care cu o amarata de flinta cu alice a reusit sa ne explice cum sta treaba cu pescuitul.

Articol anterior: anpa va plăti 1 mil. euro unei firme

Articol urmator: cormoranul ca unealta de pescuit