Ce poate fi mai original decat o petrecere a burlacilor calare (pe cai) prin muntii Calimani si o pauza binemeritata de pescuit pe Lacul Colibita?

Las in continuare imaginile si povestirea trimisului nostru special in Calimani, Jorjel, autorul acestei aventuri sa ne relateze cum e sa experimentezi acest sentiment:

..totul a inceput in februarie_2010 cand am fost intr-o expeditie calare in Gura Haitii. In drumul de intoarcere spre casa Usy arunca o provocare pentru o expeditie calare in mijlocul verii. Astfel ca intors acasa, am inceput sa fac planurile pentru expeditia din vara ce urma sa vina.

Timpul a trecut si am ajuns in luna mai, dupa expeditia din Delta – Dranov, cand am inceput sa adun echipa cu care intentionam sa trec din Moldova in Ardeal, la jumatatea lunii Iunie 2010. Discutand Ranger-ul de la Parcul National Calimani, care ne-a fost ghid si bucatar pe parcursul expeditiei, am inteles ca traseul de 4 zile, presupune o anumita rezistenta fizica si psihica, motiv pentru care am considerat ca un grup de maxim 5 persoane este ideal pentru asa ceva.

Ranger-ul ma anunta ca traseul este gata si ca o sa ajungem pana la Colibita si inapoi in 4 zile. Cand am auzit de Colibita am ciulit urechile mai bine si am zis sa ajung calare la Colibita si sa dau la peste in lac este prea frumos ca sa fie adevarat.

A urmat partea cu informarea echipei, stabilirea echipamentului minim si confirmarea datei plecarii. In ultimele 10 zile, pana la momentul plecarii, parca intrasem in transa, nu ma gandeam decat la cai, trasee montane, vijelii pe munte si pescuit in lacul Colibita.

Si a venit si momentul mult asteptat, plecarea in expeditie. Ne-am intalnit in Gara de Nord la vagonul cuseta in trenul accelerat 1653 care merge pana la Vatra Dornei. Dupa ce ne urcam in vagon si identificam cuseta si ne facem comozi, incepem a desface cate o sticla sa ne mai umezim la buze ca era arsita mare in aer.

Primii 500 ml se duc asa de repede ca ne gandim ca ne mai trebuie, dar de la “crama ambulanta” se scoate o sticla de vin alb, aburita de condens, si invatam o noua thenica de realizare a unui sprit de vara. La “discutie” se mai alatura un pasager care a vazut cum sta treaba cu bachus si incepem a povesti despre una si alta pana putin dupa miezul noptii, cand ne pregatim locurile de dormit si incepem a visa la expeditia care abia incepuse.

Ajungem in gara la Vatra Dornei Bai – unde ne astepta un Land Rover Defender, preparat pentru drumuri foarte grele (foarte spartan) si ne deplasam spre locul de plecare in expeditie.

…si am plecat pe traseu.

Ziua I

Zi de vara pana seara – incepem traseul in forta si ne straduim sa ajungem la locul de popas stabilit. Ajungem cu intraziere de 1 ora si jumatate la locul de popas, pregatim in graba tabara si facem focul pentru un gratarel. Stabilim echipele pentru paza, avand in vedere ca eram in salbaticie si era necesar sa avem grija si de caii care ne adusesera pana acolo.

Ziua II

incepe dimineata devreme, mai facem un foc pentru a pregati micul dejun si la ora 09:00 ne pornim spre Colibita. Pe drumul spre lac, caldura parca devenea insuportabila si opream la fiecare curs de apa sa ne mai racorim (aici am baut apa minerala direct din izvor ) si am trait si o experienta mai putin placuta cu vreo 5 armasari care erau convinsi ca trebuie sa se impercheze cu iepele cu care eram.

Am trecut si peste asta si la ora 13:00 eram la coada lacului Colibita, la o pensiune asezata pe marginea lacului. Descalecam si facem un tur al zonei, stabilind zonele de pescuit. Desi este un lac destul de generos cu luciul de apa, pescuitul de pe mal este o adevarata aventura, intrucat proprietatile particulare sunt pana la marginea lacului si nu poti traversa proprietatea ca sa ajungi la lac.

O solutie este sa te duci cu barca pana la locul de pescuit. Luam pranzul, facem strategii si dupa 30 minute de somn pregatim 2 undite (o varga de 5 m si una de 6 m, ambele cu fir de 0.11 si pluta de 1.2 gr cu un ac pe masura) si 3 lansete (2 lansete balzer de 1.5 m, si actiune de 4-15 gr + o telescoapa de 4 m pentru pescuit cu momitor) sa mergem la pescuit.

Dupa primele 30 minute apar si primele capturi – pui de clean, caras si oblete la viermusi. Eu si cu Usy, desi aveam lansetele Balzer nu reusim pacalim nici un peste sa se agate de voblerele minuscule.

N-au trecut decat trei sferturi de ceas de la prima lansare si dupa ce am schimbat vreo cateva tipuri de naluci, luam o mica pauza, contempland zona in care ne aflam. Dupa ce refacem strategia, incercam sa aruncam pe langa pomii scufundati, poate, poate apare ceva. Dupa 2 lansari se doveste ca am gandit bine, caci un stapazan mai delicat se arunca pe un vobler de la balzer spre deliciul asistentei care nu intelegea cum de am un peste in undita.

Urmeaza si al doilea strapazan, timp in care Usy monteaza un twister verde si la prima aruncare isi inscrie numele langa cei care au prins peste in acea zi.

Pana la venirea noptii mai avem cateva prezentari si ne indreptam bucurosi catre pensiune, unde ne astepta o ciorba de gaina cu taietei de casa si niste hribi cu smantana (funghi porcini pentru cunoscatori) si mamaliga coapta.

Ne-am bucurat de o partida de pescuit exceptionala, cu capturi pentru toti. Seara deja ordonam relatarea si selectam imaginile pentru a le posta pe blogul Pescari pe net.

Ziua III

Ora 06:00 suntem la pescuit contempland linistea lacului, desi erau foarte multi pescari care ajunsesera pe coada lacului in timpul noptii. Mai prindem doar vreo 3 obleti de dimineatza si mergem sa pregatim micul dejun si sa strangem echipamentul caci incepea drumul de intoarcere prin munti calare.

Plecam destul de tarziu ora 10:30, facem un popas mic de o bere la crasma din sat si marim pasul spre locul de popas. Dat fiind dificultatea traseului in timpul pranzului suntem in intarziere, motiv pentru care renuntam la masa de pranz si alergam cabalinele, iar in jurul orei 19:00 ajungem la locul de intalnire. O poienita de vis la marginea tamaului, langa Dornisoara, cu un parau de munte ca susura langa noi. Obisnuindu-ne cu mersul calare nu mai suntem asa de obositi, dar suntem foarte insetati, motiv pentru care facem sa se “evapore” 10 litri de spritz.

Ziua IV

Incepe frumos, caci nu a mai fost nevoie sa stam de paza..am avut 2 paznici (Grizly si Lady – 2 ciobanesti germani) care au avut grija de noi si de mancarea ramasa prin sacose.

Am tras tare sa ajungem din Tamau la Pietrele Rosii si apoi am coborat in Gura Haitii, locul de plecare. In prima parte a zilei am avut parte de un urcus in panta aproape veriticala cu multi copaci cazuti si multa vegetatie.

In loc de concluzie:

O iesire in natura “dementiala” unde am vazut si o alta fata a tarii in care traim, cu alti oameni si alte mentalitati. O partida de pescuit impecabila, pe un lac superb si cu capturi suficiente cat sa te bucuri ca exista peste in “balta”.

Multumiri lui Claudiu, Ranger-ul de la Parcul National Calimani, care a facut posibila expeditia si pentru care am un respect deosebit.

Articol anterior: o idee de retinut

Articol urmator: lanseta pentru pescuit la crap de dunare