Asa cum unii dintre voi stiti, am fost plecat putin in munti in cautarea cleanului sau in cel mai bun caz al unui exemplar de pastrav.

Din pacate, din trei zile de mini-concediu, vremea a tinut cu tot dinadinsul sa imi opreasca orice tentativa de a ma apropia de Teleajen, Crasna sau Telejenel.

Expeditia a pornit la Barajul Maneciu unde speram sa ajung in coada lacului intr-un loc inaccesibil cu masina, unde intentionam sa ajung pe bicicleta orientandu-ma dupa pozele existente pe Google Maps pe o poteca prin padurea ce se intinde pe malul nord-vestic al lacului.

Primul contact cu Barajul m-a descurajat total; gramezile de PET-uri si gunoi ce balteau pe suprafata apei m-a facut sa-mi fie sila inca odata de acei conationali ce tin cu tot dinadinsul sa se complaca in mocirla nepasarii fata de natura si fata de cei ce le vor urma. Asa cum stiti cu totii, orice loc mai accesibil in apropierea unei ape, este un loc excelent pentru ca melteanul sa isi scoata puradeii la un gratar, unde bineinteles ca poate lasa sticlele de bere la pet si eventual scrijeleste ca un fel de marcare a teritoriului un copac cu “Vasile + Vasilica iubire vesnica”…

Desi am vazut ca plouase am incercat sa parcurgem traseul cu sarsanalele in spate pe biciclete urmand potecuta de care va vorbeam.

Dupa ce am mers cam un sfert de ora pe poteca abrupta care pe alocuri disparea sub torentii de apa am ajuns la o ruptura ce ne-a facut sa renuntam la acest traseu si la pescuitul in acel loc.

Cea e a doua zi a fost dedicata cursului inferior barajului, pe Teleajen unde am cautat locurile in care obisnuiam sa pescuiesc in copilarie. Din pacate, configuratia locurilor a fost cu totul schimbata astfel incat am incercat sa gasim un loc cat de cat promitator.

Anvelopele, PET-urile si mortaciunile m-au facut sa avansez din ce in ce mai mult pe Teleajen sperand intr-un loc cat de cat curat pentru a putea incerca un Match rapid.

In cele din urma am gasit un locsor in care cunoscatorii locului isi incercau norocul la niste vergi scurte de 5 m cu pluta de cocean si o rama mica, dar nu erau prea veseli.

Cu toate ca localnicii au recunoscut ca “nu e peste dom’le”, am montat de urgenta un match cu un wagler Middy Chubber si mai apoi un Cralusso pentru rau iar pe acul nr 12 am agatat o bucata de rama si mai apoi cate un viermus si un pinkie dar nu am avut nici macar un tac.

Vazand cum sta situatia, am urcat in amonte ajungand la barajul Izvoarele unde apa era cristal de limpede si gasind un mal plin de vegetatie si copaci am potrivit un nivel mare, de aproape 2 m si am lansat din cea mai incomoda pozitie posibila, o pluta sub umbrela unei salcii. Din nou, parca pescuiam intr-un Cernobal unde totul era pustiu.

A treia zi, plin de speranta ne-am indreptat spre izvoarele Teleajenului mai exact spre Cascada Schinda si Telejenel.

Cum deja ne obisnuisem, ploia nu a intarziat sa ne acompanieze pe drumul si asa rupt de catre tapinarii obisnuiti ai zone ce taie intr-o veselie padurile si nu pot fi opriti de o ploaie sau de de niste legi sau reprezentanti ai legii.

La datorie, torentii mi-au fost alaturi si mi-au contrazis convingerea ca in ziua aia o sa pescuiesc ceva

Din pacate, drumul spre cascada Schinda a cedat sub cantitatea enorma de apa si presiunea exercitata de incarcaturile grele ale tapinarilor si a
trebuit sa fac cale intoarsa.

Dezamagit de sesiunea de esecuri m-am bucurat de o frumoasa sesiune de offroad si de aerul curat dar mi-am dat seama ca trebuie sa renunt si sa astept ca vremea sa se imbunatateasca, dupa care pot reveni si sa imi dau seama daca totusi maretul clean a rezistat atator dezastre naturale si a dezastrului provocat de specia umana.

Va urma.

Articol anterior: Fish N Chix 2010 cel mai ravnit calendar pescaresc

Articol urmator: mreana – descriere generala si metode de pescuit