Nici solunarul pe care il vezi in dreapta ce functioneaza ca un ceas elvetian si nici doamna Jurca nu m-au convins ca intr-o zi torida de vara cu nu mai putin de 38 de grade la umbra sunt slabe sansele la pescuit pe o balta.

Dupa o dimineata racoroasa in care am pregatit arsenalul de nade, am scos de la fezandat cateva specii de boiliesuri si am legat in graba cateva modele de monturi m-am asezat tacticos in scaun si am inceput sa notez pozitiile de pe harta baltii unde am plasat monturile si ora lansarii.

Deja pe la ora sapte toropeala incepea sa cuprinda agitatia matinala a celor cativa pescari care au preferat la fel ca si mine sa se bucure de toata puterea caniculei in loc sa savureze o cafea la briza aerului conditionat.

Libelulele deja incepeau sa sfaraie pe lansetele ce parca nu mai aveau rabdare si urlau de nevoia drillului.

Incet incet, se terminau combinatiille de monturi si momeala pe care le pregatisem pentru acea zi si totusi nu era nici un semn ca ma indrept in directia buna. Culisante sau elicopter, Running rig sau Inline cu cosulet de nada sau nu, monturile nu erau cele castigatoare. Bambinele se incapatanau sa ramana inerte de parca delirau si uitasera ca pentru a-mi fi pe plac trebuie sa fie mai agitate.

Novacul isi incepuse baletul caracteristic atunci cand se sufoca si cauta oxigenul in salturi ce rasucesc cutitul in tacticile pescarilor.

Dupa cateva ceasuri, crapul m-a convins ca nu are chef de mese sofisticate in care ii oferisem pe platou bile mai mici sau mai mari, pop-up sau pe substrat. Nici macar nu a poftit sa se racoreasca cu un snowman parfumat cu capsuni sau vanilie miere sau anason.

Trebuie sa recunosc ca la inceput nu invitasem la masa decat pe seniorii baltii legand monturi cu bile de 20-30mm la distanta mai mare de carlig pentru a nu incuraja kinderii sa ma sacaie prin tacaneli inutile. Ulterior am scazut diametrul boiliesurilor si chiar am facut gramajoare bine organizate cu ajutorul saculetilor solubili.

Mi-am dat seama ca e timpul sa reorganizez festinul cu arome de pe meleaguri indepartate si sa servesc un dejun mai neaos si m-am apucat sa gauresc niste porumb si sa il atarn pe fir de par langa o bucatica de spuma pentru o mai buna prezentare. Am scufundat apoi pentru cateva minute siragurile intr-un dip convingator.

Am incarcat toate lansetele cu acelasi tip de montura si le-am lansat intr-un loc pe care am pariat ultima speranta.

Una din bambine a cedat nervos in acest razboi psihologic si a inceput sa se loveasca energic de lanseta convingandu-ma ca e momentul sa detensionam putin atmosfera asta incordata si sa punem capat asteptarilor.

Timp de 10 minute m-am chinuit sa aduc pe mal pe domnul de la capatul firului care se incapatana sa plece fara sa achite masa copioasa la care lucrasem cu atata daruinta. Dupa cateva incordari reciproce l-am convins ca e momentul sa isi arate chipul si sa ii pun poza la cazier pentru a ne recunoaste cu alta ocazie.

Acest frumos romanesc v-a facut si pe voi sa asteptati momentul in care isi dezvaluie greutatea dar cred ca e momentul adevarului:

M-a rugat din priviri sa va spun ca la numarul afisat de cantarul electronic a contribuit si salteluta cu 600 de grame si ca de fapt el avea doar 6,7 kilograme si nu are cum sa mearga la sala dar inoata in mod regulat pentru a-si mentine silueta.

Cum nici lui nu ii prea placea caldura si nu-i facea nici prea bine la sanatate am redus perioada sedintei foto si dupa o scurta mustrare l-am lasat sa plece spunandu-i ca de data asta am facut eu cinste cu masa.

Intalnirea cu acest domn simpatic m-a facut sa consider partida o reusita si sa nu imi para rau ca am asteptat atat ci doar sa cunosc mult mai bine aceasta balta.

Cat de aproape ai fost la minisondajul despre greutatea acestui frumos exemplar? Rezultatul corect era cam 7kg

Articol anterior: restaurantul kopel’s

Articol urmator: prietenie si fotbal