Dupa o saptamana care cerea o mica sesiune de relaxare, in weekend am facut o scurta incursiune pe malurile Morii Vlasiei 2.

Desi am ajuns la 5:30, balta deja era aproape plina iar in primele 10-15 standuri de la intrare se desfasura un concurs de pescuit. Am mers pana aproape de ultimele standuri unde am reusit sa gasesc un loc liber. Taxa pe care am achitat-o a fost de 50RON datorita reducerii cu 20% a celor 60RON in Sistem Catch&Release avantaj oferit de cardul Aventuri la Pescuit pe care l-am obtinut atunci cand m-am abonat.

Necunoscand tabieturile pe 2010 ale crapului din Moara Vlasiei, am decis ca pentru inceput sa folosesc monturi si nade diferite pe fiecare din cele 4 lansete. Prin urmare, pe prima dintre acestea am pus la repezeala pe o montura elicopter un buchetel de rama rosie, a doua cu porumb flotant pe fir de par si saculet solubil cu boabe de porumb a treia cu doua bile pop-up capsuna si a patra cu boilies de vanilie tinut la fezandat in aroma puternica de miere.

Am lansat prima sarja de lansete si m-am apucat temeinic sa incropesc o nada din spartura de porumb si cereale, samanta de canepa, fainuri de canepa si cereale, cateva arome speciale si putin colant de nada.

Nu am asteptat mai mult de 20 de minute ca bambina uneia din lansete s-a ridicat fara drept de apel semnaland determinarea crapului. In 5minute, am adus pe mal o frumusete de romanesc de 4,6 kg ce era nerabdator sa pozeze. O lupta strasnica cu care m-am mai intalnit doar la Dunare.

Dupa ce ne-am luat ramas bun unul de la celalalt s-a intors in adancuri

La jumatate de ora dupa ce am asternut un pat de nada bambina a inceput sa dea semne de neliniste si a jurat ca la capatul firului insista cineva sa ma lase fara momeala. Am replicat scurt ridicand in slavi cei 3.60 m de lanseta agatand de netagaduit pezevenghiul ce ma tachina de sub ape.

Nu s-a lasat convins la prima interventie si a mai solicitat cel putin 30 de m de nylon 0.35mm care imi indicau un traseu vertiginos catre stalpii de pe malul opus dupa care s-a oprit, s-a concentrat si a continuat fuga nebuna in zare.

Vazand atata determinare, m-am lasat prins in joc mai ales ca ma tineam de lanseta ce isi arata veleitatile parabolice si a atras incet, incet cam toti colegii de la standurile vecine sa vada minunea.

“Cred ca e un ditamai somnul” ma incuraja unul dintre ei, “Nu au astia pesti asa mari aici dom’le” replica un domn mai in varsta care parea cunoscator al locurilor.

Situatia devenise incordata, mai ales pentru nylonul ce nu inceta sa imi faca frana de atac sa caraie lent dar sigur nelasandu-mi nicio clipa de ragaz.

Timp de aproape jumatate de ora am tot negociat cu individul care nu se dadea rapus timp in care am fumat o tigara, m-am mai si asezat pe scaun mentinand tensiunea in fir si mai aveam putin pana sa imi desfac si o sticla de bere sau sa imi iau un ziar sa umplu timpul.

Vazand ca nu e chip de inteles cu voinicul, am decis sa slabesc frana si sa il las sa se exprime in voie moment in care, la aproape 150 de metri a incheiat apoteotic cu un salt aplaudat la scena deschisa si lasandu-mi de inteles ca a reusit sa se deblocheze din stalpi si e gata sa facem cunostinta.

Mi-a marturisit ca deabia astepta sa se intinda putin pe saltea sa isi traga sufletul

Dupa ce ne-am revenit am rezolvat si partea cu cantaritul unde a aflat cu surprindere ca are numai 3,6 kg singura noastra explicatie fiind ca probabil mersul la sala l-a facut sa lupte cu atata inversunare.

Asa cum i-am promis micutului, nu l-am tinut mult de vorba si ne-am luat ramas bun pana pe data viitoare.

Am continuat schimband nada pe un mix de capsuna generand o pasta parfumata din care am inchegat cam jumatate de kg de bile zdravene pe care le-am plasat cu prastia. Aceasta actiune a generat aparitia Novacilor ce m-a determinat sa anunt strangerea.

Multumit de o zi exceptionala de pescuit nu pot decat sa marturisesc ca ma voi intoarce in curand la Moara Vlasiei 2.

Articol anterior: un pescar salveaza lumea

Articol urmator: mi-e dor sa dorm iar pe mal