Imediat cum l-am auzit pe Marean ca are treaba la Capidava, am si inceput pregatirile pentru o partida de pescuit. El nu si nu ca n-avem mult timp la dispozitie si pentru pescuit nu ne vor ramane decat cateva ceasuri.

Bun, zic pai hai ca atunci nu iau decat doua bete de crap o lanseta de spin si match-ul daca e sa nu ne facem de ras pe acolo.

Pe la 8 am depasit canalul “La apa calda” si am oprit langa fermele piscicole sa ne distram putin la pluta. Nici n-am apucat bine sa inecam o rama ca am vazut cum bastinosii incepeau sa patruleze canalul cu plasele. Le-am urat ceva de sanatate si prosperitate, am strans si am plecat mai departe.

Necunoscand zona, am inceput sa accesam toate drumeagurile care duceau la Dunare dar toate duceau ori la maluri inaccesibile ori pline de grataragii sau pescari inghesuiti umar la umar. Nu va pun poze cu aceste locuri pentru ca stiu ca nu va pasioneaza si oricum le puteti vedea pe site-urile sau blogurile cu grataropescari.

Cum nu asta era scopul deplasarii, am renuntat si am inaintat spre Topalu. Deja incepuse sa se faca tarziu si nu reusisem sa ajungem la un loc “corespunzator”. Era momentul sa trecem la nivelul doi si sa uzam de tehnica moderna. Am luat la puricat harta digitala a Google Maps-ului si am vazut o vinisoara ce parea un mic drumeag care ducea teoretic inspre un mal al Dunarii vechi. Ma uit la Marean, el la mine si ne gandim “ori la bal ori la spital” si parasim drumul judetean intrand “pe aratura”.

Trecand printre adevarate defilee si evitand cateva ruperi de mal ne-am trezit intr-o superba “Delta” de stuf rosiatic plin atat de pasarile specifice Deltei cat si de cele mai de uscat: pupeze si sticleti.

In cele din urma am ajuns asa cum speram pe malul Dunarii vechi intr-un loc mirific lipsit de aglomeratia cu care ne obisnuisem deja pana acum, intr-un golf cu apa nici prea rapida nici statatoare, nici adanca nici mica era perfect.

Marean nu a rezistat tentatiei si a scos imediat lansetele de Match incepand sa scoata la lumina caraseii, obletii si cea mai mare regina pe care am vazut-o pana acum.

Hotarat sa aduc pe paginile blogului un Crap de Dunare agat repede o montura grea de 150g cu cateva boabe de porumb pe fir de par si o lansez langa un trunchi ce trona in cursul fluviului insa dupa ce am zarit cateva serpuiri pe lini apei am decis sa pariez totul pe rapitor.

Bombanindu-ma ca nu am venit pregatit cu nalucile corespunzatoare apuc Berkley-ul de 2.10, leg un vobler float de 8g pe o struna textila si ma apuc de sondat cateva tufe ce pareau ca ascund in umbre cumetrele ce exasperau kinderimea lui Marean. Lanseu dupa lanseu ma descurajam si imi ziceam in barba ca daca eram mai pregatit as fi avut mai multe optiuni de a starni atacul dintoaselor.

Cum, acum nu mai era nimic de facut ma resemnez si imi zic ca poate voi recupera prin modul de sondare si nu prin calitatea nalucilor si lansez mai in larg. Dupa cateva lanseuri si recuperari deznadajduite linia s-a tensionat etalandu-mi parabola lansetei. Asta era! Gasisem punctul de intalnire si taifas al cumetrelor, una din ele cedand farmecelor celui mai urat vobler posibil. O marlita de 4-500g atacase un vobler cat capul ei.

Buun, acum ca stiam pe unde trace gasca de golance am scos pe rand cateva oscilante de 10g de la Berti apoi un vobler Strike Pro de 12g etalandu-le prin toate nivelurile apei. In scurt timp, am declansat mult doritul frenetism pe care il asteptam de atat timp

Jucand nalucile in toate stilurile de la pompaj la dinti de fierastrau, de la recuperari rapide la plimbari elegante pentru cumetre mofturoase, marlitele desi nu depaseau cateva sute de grame cedau pe rand in fata tentatiei atacului.

Cu fiecare eliberare a pustoaicelor le rugam sa anunte recidivistele musculoase ca sunt gata sa facem cunostinta insa se pare ca stiucheza mea este putin ruginita, Dunarea trimitand-mi pe rand interlocutoare de talie mica dar distractia era maxima.

Marean cedeaza in cele din urma si hotaraste sa mizeze si el totul pe spinning. In scurt timp salvasem de la inec vreo 10 marlite devenind din ce in ce mai pretentios asupra marimii lor dar se pare ca asta era dimensiunea maxima la care ne incadram cu ce aveam in dotare.

 Cu greu, ne-am amintit ca de fapt venisem intr-o vizita de lucru si cel mai mare chin a fost sa strangem echipamentele si sa parasim zona. Voi reveni insa pe aceste plaiuri pregatit cu ceea ce trebuie pentru a scoate cumetrele la pozat. Pozele sunt de calitate slaba fiind facute cu telefonul mobil, lucru care va fi evitat de asemenea

Articol anterior: camuflare totala cu monturile blanoase

Articol urmator: cega la gratar à la Mamma Leone